Acordati zmeurei un loc de frunte in farfuria d-voastra. Nu stim cate persoane pot rezista tentatiei de a incerca delicata aroma revigoranta de zmeura, dar am aflat de la cercetatorii olandezi ca acest fruct are o activitate antioxidanta de 50 de ori mai puternica decat capsunile, de 3 ori mai mare decat kiwi si de 10 ori mai mare decat rosiile. Se presupune ca locul de nastere al zmeurei ar fi undeva in estul extrem al Asiei, de unde a fost adusa, cu nu mai putin de patru-cinci mii de ani in urma, in Europa. In prezent, sunt cunoscute nu mai putin de 10 specii de zmeura, care au la randul lor cateva zeci de varietati fiecare, insa cea mai cunoscuta este Rubus idaeus, numita si zmeura europeana sau zmeura euro-asiatica, din care se pare ca deriva majoritatea celorlalte specii. Zmeura europeana creste spontan si la noi in tara, iar dovezile arheologice au aratat ca era consumata si, posibil, folosita si in scopuri terapeutice, inca de acum trei milenii. Cultivarea zmeurei a aparut foarte tarziu, abia in ultimele doua-trei secole, ea fiindu-le oamenilor la indemana, crescand peste tot, prin cranguri, la margini de padure, in zonele defrisate ori chiar pe langa gardul si zidul casei. Din nefericire, pe masura ce s-a practicat agricultura intensiva, pe masura ce suprafetele de padure au fost retranse si exploatate „stiintific”, vastele zmeurisuri au disparut. Printre putinele tari care mai au zmeura suficient de abundenta, asa incat sa poata fi recoltata in cantitati considerabile din flora spontana, este Romania (cu toate astea, in clasamentele recente ale producatorilor mondiali de zmeura, tara noastra nici nu exista). Rusia si vecina noastra, Serbia, produc impreuna aproape jumatate din productia mondiala de zmeura, urmate de Statele Unite si de alte tari europene si asiatice. Totusi, desi Romania nu intra in statistici, ea este un producator important dintr-un motiv legitim: calitatea. De ceva timp, in supermarketurile romanesti a aparut zmeura ambalata la caserole de plastic. Este aratoasa, se pastreaza proaspata incredibil de mult in timp ce zmeura din flora spontana tine maximum 24 de ore, dar gustul si aroma ei sunt doar o reflexie palida a zmeurei pe care o stim din copilarie. Aceasta „zmeura aratoasa”, din soiuri selectionate, foarte productive, a fost hranita cu fertilizatori si recoltata ceva mai repede, asa incat sa se coaca in cutie. In piete, si chiar la marginile drumurilor care traverseaza muntii, gasim, insa, alt fel de zmeura: zmeura de padure! Boabele sale sunt mici, de un rosu inchis, sunt foarte parfumate si… trebuie sa le studiem inainte de a le manca, pentru a elimina un eventual „musafir” nepoftit (dovada a sanatatii lor). Ei bine, putine fructe se mai pot lauda cu o asemenea valoare terapeutica. Mai intai de toate, putem fi siguri ca este „curata”, fara nici un fel de ingrasamant chimic, pesticid sau stimulator de fructificatie. Apoi, ea are maximum de calitati terapeutice, intrucat s-a copt natural, nu a fost depozitata mult timp si nu a fost stimulata cresterea sa, in detrimentul continutului de substante nutritive. Sa aflam in continuare cum se prepara si se administreaza terapeutic aceasta zmeura. Fructele de zmeura de padure sunt o adevarata colectie de minerale: mangan, magneziu, calciu, zinc, potasiu, fosfor, toate in forme usor asimilabile, plus vitaminele A, B1, B2, D si P, dar mai ales vitamina C, prezenta in cantitati impresionante. Numai din aceasta enumerare, si ne putem da seama ca zmeura este un adevarat izvor de sanatate, fiecare fruct al sau fiind o varianta naturala extrem de reusita a suplimentelor de vitamine si minerale care se gasesc in farmacii.
