Personalitatea Zilei: D.D. Roşca

admin

D.D. Roşca (29 ianuarie 29 1895, Sălişte, jud. Sibiu — 25 august 1980, Cluj-Napoca)
D.D.R. a absolvit liceul „Andrei Şaguna” din Braşov (1914). Între 1914 şi 1917 a urmat Institutul Teologic din Sibiu. În 1917–1918 a urmat cursurile Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Viena. Vrând să ia parte la evenimentul istoric al Unirii Transilvaniei cu România, s-a întors în ţară, devenind timp de un an (1918) student la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Obţinând o bursă, pleacă la Paris (1919), unde, în 1921, a obţinut licenţa în filosofie la Sorbona, în faţa unei comisii din care făceau parte Lévy-Bruhl, Abel Rey şi Émile Bréhier. Şi-a continuat studiile doctorale la Sorbona unde, în 1928, a prezentat teza L’influence de Hegel sur Taine, théoricien de la connaissance et de l’art (sub îndrumarea lui Lévy-Bruhl şi Émile Bréhier), teză publicată în acelaşi an la Paris de J. Gamber. Ca teză secundară a prezentat lucrarea de tinereţe a lui Hegel Vie de Jésus, tradusă în franceză pentru prima oară şi precedată de studiul său introductiv.
În teza sa principală, D.D.R. a încercat să arate că interpretarea curentă a lui Taine ca succesor al lui Comte era falsă deoarece gânditorul francez fusese, de fapt, influenţat de Hegel. Întors în România, D.D.R. s-a dedicat unei lungi cariere universitare (1929–1965). A dobândit iniţial o poziţie de asistent la Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj. Începând cu 1937 a devenit profesor plin, predând o mare varietate de subiecte: filosofii presocratici, probleme fundamentale de filosofie, curente de gândire din antichitate, empirismul englez, romantismul german, filosofia lui Descartes, curente şi sisteme filosofice ale secolului al XIX-lea, terminologie filosofică, istoria filosofiei în Evul Mediu şi Renaştere etc. A tradus o mare parte din opera lui Hegel, însoţind-o de comentarii substanţiale. A fost membru al Academiei Române.

Principala operă originală a lui D.D.R. este Existenţa tragică. Încercare de sinteză filosofică, pentru care, în 1935, a primit premiul „Asachi” al Academiei Române. Lucrarea este o expresie reuşită a crezului acceptat de filosofii din prima jumătate a secolului al XX-lea care, căutând cu luciditate caracterul specific al condiţiei umane într-un univers „ostil” şi „indiferent”, au ajuns să pună la îndoială posibilitatea cunoaşterii totale, raţionalitatea lumii, determinismul ei ştiinţific absolut şi moralitatea perfectă. D.D.R. este unul dintre precursorii orientărilor contemporane care deconstruiesc paradigmele raţionalismului modern. O examinare riguroasă a posibilităţii raţiunii totale, observă D.D.R., dovedeşte că acest postulat a fost elaborat în grabă, deoarece o totalizare a experienţei privind raţionalitatea universului este imposibilă fiindcă universul este infinit în spaţiu şi timp. Chiar dacă ne referim numai la experienţa trecutului şi a prezentului, constatăm că „existenţa este şi raţională şi iraţională, şi rezonabilă şi absurdă” (Existenţa tragică, 1995, p. 74). Ideea unui determinism universal – scria el – sau, ceea ce revine la acelaşi lucru, ideea unei raţionalităţi totale a existenţei – cea mai fertilă idee din ştiinţele noastre pozitive – nu vine şi nu va veni vreodată dintr-o experienţă riguroasă. Această idee, europeană prin excelenţă, este „act de credinţă, nu axiomă de ştiinţă” (Existenţa tragică, 1995, p. 77). Filosofia este o atitudine moral-estetică atunci când se confruntă cu existenţa în întregul ei. Concepţia lui D.D.R. despre existenţă este holistă. Din punct de vedere ontologic, tragicul condiţiei umane în univers se datorează fiinţei umane, care este supusă subiectivităţii; prin urmare, suntem incapabili să ştim dacă existenţa este sau nu raţională. Toate ideile omeneşti sunt relative. Potrivit lui D.D.R., structura esenţială a acestei lumi este timpul; universul ne apare ca fiind etern provizoriu, nesfârşit în însăşi substanţa sa metafizică. Din acest motiv mitul fundamental al teoriei cunoaşterii, mitul raţionalităţii integrale, nu poate fi justificat nici prin experienţă, nici prin raţiune; nu este un mit util.
În viziunea existenţialistă a lui D.D.R., conştiinţa caracterului total problematic al vieţii spirituale şi sentimentul unei incertitudini constante şi ireparabile privind destinul nostru ca fiinţe cu necesităţi spirituale concentrate în cel mai înalt grad conduc la conştiinţa tragică, conştiinţă care generează cea mai înaltă tensiune creatoare. Recunoaşterea acestei relativităţi absolute conduce la conştiinţa condiţiei tragice a existenţei, dar nu distruge capacitatea sufletului de a se entuziasma. Stilul de viaţă este ieşirea către salvare, pe care viaţa o modelează ca pe o operă de artă bazată pe aceeaşi lege supremă: gratuitatea. Marile valori, cum ar fi gândirea (în ştiinţă şi filosofie), arta şi moralitatea sunt iluzii necesare, binefăcătoare, alinătoare care provin din biologie pentru a servi instinctului de autoconservare. Diferenţa dintre ele nu este substanţială.
Principalele puncte implicate în atitudinea metafizică propusă de D.D.R. sunt următoarele: (a) nu-ţi îndrepta experienţa într-o direcţie anume, deoarece aceasta este deopotrivă rezonabilă şi absurdă. Binele şi răul, spiritul şi natura coexistă, şi forţele antagonice se află într-o perpetuă luptă; (b) acceptă incertitudinea absolută care izvorăşte din sentimentul singurătăţii noastre atunci când ne confruntăm cu misterul existenţei şi cu neliniştea metafizică care o însoţeşte ca gratuitate; transformă-le în tensiune spirituală creatoare, nu în resemnare; (c) fii conştient de faptul că atitudinea metafizică şi cea artistică sunt legate una de cealaltă şi că viaţa spiritului este esenţialmente problematică, o aventură şi un miracol.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Next Post

Papa intervine in conflictul dintre SUA si Coreea de Nord

Papa Francisc a facut un apel la mediere internationala pentru detensionarea relatiilor dintre SUA si Coreea de Nord, avertizand ca aceasta criza risca sa se transforme intr-un razboi devastator, care va distruge „o buna parte din omenire”. Suveranul pontif a sugerat ca Norvegia este „deja dispusa sa ajute” in solutionarea […]

Ai o stire? Scrie AICI!

eveniment@evenimentsibiu.ro