În Monitorul Oficial al României a fost publicată Legea nr. 192 din 2019, pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice, care urmează să intre în vigoare la data de 26 ianuarie 2020.
Legea modifică și completează Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române.
Potrivit art. 40 din această lege, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul este obligat să îşi facă, în prealabil, cunoscută calitatea, astfel:
- dacă este în uniformă, prin prezentarea verbală a numelui şi prenumelui, precum şi a unităţii de poliţie din care face parte;
- dacă este în ţinută civilă, prin prezentarea datelor prevăzute la lit. a), precum şi a legitimaţiei de serviciu sau a insignei.
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), atunci când siguranţa poliţistului sau rezultatul intervenţiei ar putea fi periclitate, poliţistul îşi face cunoscută calitatea imediat ce acest lucru este posibil. În acest caz, intervenţia poliţistului se face prin anunţare: „Poliţia!”.
Poliţistul este îndreptăţit să pătrundă, în orice mod, într-o locuinţă sau într-un spaţiu delimitat ce aparţine ori este folosit de o persoană fizică sau juridică, fără consimţământul acesteia sau al reprezentatului legal, pentru:
a) a salva viaţa sau integritatea corporală a unei persoane, dacă există indicii că în acel spaţiu este o persoană aflată în pericol;
b) a preveni răspândirea unei epidemii, dacă există indicii că în acel spaţiu este o persoană decedată;
c) a prinde autorul unei infracţiuni flagrante, comisă prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante, prin violenţă, ori de către o persoană mascată, deghizată sau travestită, dacă există indicii că acesta se află în acel spaţiu;
d) a prinde autorul unor acte de terorism, dacă există indicii că acesta se află în acel spaţiu.
Dreptul prevăzut la alin. (2) se exercită inclusiv prin folosirea forţei:
a) dacă există motive temeinice pentru a anticipa rezistenţă armată sau alte tipuri de violenţă ori există un pericol cu privire la distrugerea probelor;
b) în cazul unui refuz sau dacă nu a fost primit niciun răspuns la solicitările poliţistului de a pătrunde în acel spaţiu.
După înlăturarea pericolului ori prinderea autorului infracţiunii sau actelor de terorism, poliţistul are obligaţia de a părăsi spaţiul respectiv, cu excepţia situaţiei în care obţine consimţământul de a rămâne din partea persoanei îndreptăţite. Cu această ocazie nu se efectuează acte specifice percheziţiei domiciliare.
În situaţia în care este necesară luarea unor măsuri de conservare a locului
săvârşirii infracţiunii şi de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale
de probă, poliţistul este îndreptăţit să îndepărteze temporar persoanele din
spaţiul respectiv sau să solicite acestora să rămână pe loc până la
identificarea lor.
Cu privire la pătrunderea în spaţiul privat şi măsurile adoptate, poliţistul
întocmeşte un proces-verbal. O copie a procesului-verbal se predă persoanelor
cărora le aparţine sau care folosesc spaţiul în care a pătruns poliţistul.
