Departe de ochii curiosilor, cu povesti de viata cat sa scrii 10 carti nu una, in municipiul Sibiu isi duc viata alaturi de cei dragi ramasi inca in aceasta lume doua bunicute de-o varsta cu Unirea. Cele doua femei de Centenar au fost vizitate saptamana aceasta de catre reprezentantii Casei Judetene de Pensii Sibiu. Au primit torturi cu insemnele Centenarului, flori, fructe si dulciuri.
Reprezentantii Casei de Pensii Sibiu s-au gandit ca in acest an sa imbine actiunile dedicate Centenarului cu cele destinate sarbatoririi varstnicilor. Asa au ajuns sa le treaca unor sibience care sunt de-o varsta cu Romania Mare. Bunicutele si-au primit cu emotie si bratele deschise musafirii.
Prima oprire a fost pe Calea Poplacii unde locuieste doamna Lidia Vodicica. Venita tocmai de la Cernauti, femeia are o poveste de viata impresionanta. A ajuns pe meleaguri romanesti in timpul razboiului fugind din calea deportarii. Bunicuta isi aminteste cum a stat doua zile in gara pentru a putea prinde loc intr-un tren sa ajunga in Romania. Isi aminteste insa cu placere despre copilarie. Desi viata era grea, fericirea isi gasea intotdeauna locul ei.
La 100 de ani de viata batranica regreta un singur lucru: ca nu-i mai sunt aproape fratii.
Ce-a de-a doua oprire a celor de la Casa de Pensii a fost undeva in cartierul Vasile Aaron. Aici i-a intampinat tot cu bratele deschise, si tot cu povesti de viata doamna Maria Ittu. Contabila de profesie, sibianca de Centenar a vazut lumina zilei la Poplaca intr-o familie instarita.
Si pe ea cel de-al Doilea Razboi Mondial dar si Revolutia din `89 au marcat-o profund. Insa chiar si cand vorbeste despre ororile razboiului gaseste puterea sa zambeasca si sa incerce sa faca totul sa para amuzant.
Momentul sosirii tortului i-a scos insa la iveala emotiile puternice iar lacrimile si-au facut loc la coltul ochilor.
