BERLIN 1961. KENNEDY, HRUSCIOV SI CEL MAI PERICULOS LOC DIN LUME

admin

„Berlinul este cel mai periculos loc din lume. URSS doreste sa realizeze o operatie asupra acestui punct sensibil, sa elimine acest ghimpe, acest ulcer.“
Asta declara Nikita Hrusciov la summitul de la Viena din iunie 1961. Dupa numai doua luni, in august 1961, se ridica Zidul care avea sa imparta orasul in doua timp de aproape trei decenii.
Bazata pe dosarele de curand desecretizate de administratia americana, Berlin 1961 este o lectura fascinanta pentru cei care doresc sa afle mai multe despre importanta Zidului Berlinului in confruntarea dintre Est si Vest si despre principalii actori de pe scena politica a lumii care au jucat un rol esential in acele momente cruciale.
Cartea aduce o perspectiva noua asupra unui moment de mare cumpana din timpul Razboiului Rece, cand Kennedy si Hrusciov s-au aflat foarte aproape de declansarea unui conflict nuclear ce ar fi schimbat iremediabil soarta omenirii.
„Rasputitsa” – vremea când se înmoaie drumurile
Ca teritoriu, bătălia Moscovei s-a desfăşurat pe o suprafaţă egală cu cea a Franţei şi a durat şase luni, din septembrie 1941 până în aprilie 1942 (pag. 9). „Cel mai greu moment pentru Moscova este atunci când toamna face loc iernii şi iarna face loc primăverii. Este perioada pe care ruşii o numesc «rasputitsa», adică «vremea dizolvării drumurilor», când terenul este îmbibat cu apă şi când toate drumurile, exceptând pe cele ultramoderne, devin un coşmar pentru orice mulţime de oameni şi vehicule. Noroaiele, şi nu iarna, au oprit armatele lui Napoleon şi ale lui Hitler” (pag. 11).
La 10 martie 1918, Lenin a plecat la Moscova cu trenul, din capitala Rusiei, Petrograd, speriat de avansul trupelor germane; a plecat împreună cu soţia sa şi cu secretarul cabinetului său de prim-ministru. Mutarea capitalei la Moscova era, astfel, temporară până la terminarea Primului Război Mondial. Ea a devenit însă permanentă – un semn, în ochii multora, că Rusia a întors spatele Europei pentru a deveni din nou o putere asiatică. La venirea sa la putere, preşedintele Boris Elţîn a promis că Petersburg va redeveni capitala Rusiei renăscute după dezmembrarea URSS şi căderea regimului comunist, dar n-a reuşit să-şi ducă planul la bun sfârşit.
Război între Germania şi URSS sau cel mai mare şantaj din istoria lumii?
Rodric Braithwaite a consacrat multe pagini ale cărţii examinării contextului în care a avut loc invazia URSS de către germani, încercând să-şi explice cum de Stalin a ignorat cu bună ştiinţă toate semnalele de alarmă trimise de spionii lui bine plasaţi în diferite centre de decizie de la Berlin, Londra, Tokyo, Washington şi în toate capitalele Europei de Est. Astfel, sovieticii îşi aveau oamenii lor la Cartierul General al Aviaţiei germane, Luftwaffe, dar şi la Ministerul Economiei din Berlin. Ei îl aveau pe spionul Anthony Blunt la Londra şi pe superspionul Richard Sorge la Tokyo. Ambasadele URSS din toate ţările Europei de Est numărau trenurile germane cu echipamente militare care se deplasau zilnic spre frontierele sovietice. Avioane de recunoaştere ale Luftwaffe apăreau tot mai frecvent deasupra zonelor de graniţă ale Uniunii Sovietice. Ofiţeri imprudenţi din Wehrmacht se lăudau în gura mare că Armata Roşie va sucomba în câteva zile după atac: „va fi o plimbare militară”, ziceau ei.
Pe măsură ce iarna lui 1941 se transforma în primăvară, informaţiile primite de Stalin de la spionii săi deveneau mai amănunţite, mai precise, în timp real. Dar, scrie autorul, chiar şi atunci când informaţiile primare sunt exacte, totul depinde de modul în care ele sunt interpretate şi exploatate. Interpretarea acestui fluviu de informaţii alarmante cădea în sarcina Direcţiei Principale de Spionaj (GRU) din Ministerul Apărării, de sub comanda generalului Filip Golikov. În ochii britanicilor care s-au întâlnit cu acesta, Golikov se prezenta ca un general „extrem de inteligent şi bine informat”, care trebuia să aleagă între a evalua obiectiv informaţiile primite şi riscul de a înfrunta mânia lui Stalin, dacă interpretarea dată de el nu se potrivea cu percepţiile dictatorului. „Trei dintre predecesorii lui Golikov în funcţia sa fuseseră împuşcaţi din ordinul lui Stalin” (pag. 51). Interpretarea dată de Golikov lui Stalin este următoarea: „Majoritatea rapoartelor de informaţii care indică probabilitatea unui război cu Uniunea Sovietică în primăvara lui 1941 provin din surse anglo-americane al căror scop imediat este, indubitabil, înrăutăţirea relaţiilor dintre URSS şi Germania. Cel mai probabil moment pentru începerea operaţiunilor militare contra URSS va fi după o victorie germană asupra Marii Britanii sau după încheierea cu aceasta a unei păci avantajoase”
Cartea este aparuta la Editura Litera – partener al rubricii nationale INIMA DE CARTE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Next Post

SPUNETI-MI JAKE

„Exuberanţa lui Jake impregnează fiecare pagină şi dă poveştii un ritm alert şi jucăuş.” Publishers Weekly Am început să scriu în şcoala primară. Dar nu pentru că aş fi făcut o pasiune arzătoare pentru a-mi pune gândurile pe hârtie. Nici vorbă. Am fost OBLIGAT de mama; voia, conform planului ei […]

Ai o stire? Scrie AICI!

eveniment@evenimentsibiu.ro