Un tablou sumbru: Lista lucrurilor pe care NU stim sa le putem produce

Schimburile cu tarile din UE au fost in anul trecut de circa 43 miliarde de euro la export (75% din total exporturi) si aproape 52 miliarde de euro la import (77% din total importuri).

Pe partea de schimburi extracomunitare, s-au inregistrat exporturi de 14,3 miliarde de euro (25% din total exporturi) si importuri de 15,4 miliarde de euro (23% din total importuri).

Practic, aproape 90% din deficitul extern rezultat din schimbul de marfuri a provenit din relatiile comerciale cu tarile partenere din UE.

Ceea ce face utila o trecere in revista a importurilor din aceste tari pe categorii de marfuri, asa cum sunt ele grupate la nivel international si sunt disponibile la nivelul statisticii tinute strict de INS impreuna cu institutele omoloage din UE.

Ideea este de a vedea daca nu cumva, pe langa intrarile, sa le spunem „normale”, pentru orice economie, aducem in tara intr-o proportie cam mare pentru posibilitatile de care dispunem si marfuri pe care le-am putea fabrica aici, pentru a crea locuri de munca si PIB la noi si nu in alte tari participante la piata unica.

Am inclus in prezentare doar tarile care detin cea mai mare parte din importurile pe diferite categorii, pentru a va putea forma o idee in raport cu care dintre ele vem o competitivitate scazuta. A carei imbunatatire, fie si la un nivel oarecare, ar putea determina echilibrarea schimburilor externe si ar putea sustine, prin aportul valutar majorat, cursul de schimb al leului.

De retinut! Schimbarea circulatiei unui tip de marfa dinspre intrarea in Romania catre plasarea pe piata tarii partenere ar avea un dublu efect, pe sistemul de la un meci de tenis sau de volei, unde cineva trebuie sa-si adjudece punctul pus in jos. Daca nu o faci tu, o face adversarul, nu exista remize, precum la sah.

Mancarea luata din vecini

Simplificat, Romania a exportat anul trecut produse agroalimentare de aproape 5 miliarde de euro, dar a si importat undeva spre 6 miliarde de euro, de unde a rezultat cam un miliard de euro deficit comercial din cele aproape zece miliarde consemnate in total.

Tot cam de un miliard de euro am importat carne si lapte, unde, pe langa campioana europeana a majoritatii exporturilor, Germania, apar colegele de bloc estic ceva mai abile in a-si dezvolta zootehnia, Ungaria si Polonia.

Reamintim ca inainte de 1989, circula, ca obiectiv fezabil si in curs de atingere, ideea de a avea o agricultura in care sectorul vegetal si cel animal sa aiba ponderi aproximativ egale. In prezent, productia de profil se imparte cam doua treimi pe zona vegetala (meteodependenta) si doar o treime pe partea de zootehnie.

Ceea ce explica si productia insuficienta pentru a acoperi cererea unei populatii destul de importante, a saptea ca marime la nivel european.

Parca nu prea se justifica sa importam, dincolo de omniprezenta germana, carne de 127 milioane de euro din Ungaria (dupa ce, de pilda, Comtimul s-a desfiintat si productia s-a mutat dincolo de granita) sau lapte din aceeasi tara sau Polonia (in total, alte 152 milioane de euro), pentru ca nu suntem in stare sa ne organizam productia si colectarea de lapte, pentru trecerea masiva spre tehnolgia UHT.

Interesant, ca sa nu spunem, altfel, ar fi si de ce trebuie sa importam de aproape o jumatate de miliard de euro cereale de la vecinii unguri si bulgari. Precum si fructe si legume din celebra producatoare Olanda sau cacao si preparate din cacao din Bulgaria.

Nivelul relativ redus de dezvoltare al unei industrii nu atat usoare cat luata in usor, cea alimentara, explica in mare parte si importurile de tip „preparate din cereale si patiserie”, cat si pe cele de „reziduuri din industria alimentara”.

Petrochimia, marea durere a comertului exterior

Marea problema pe care o intampinam in comertul exterior si cea care ne da dureri de cap ca deficit sectorial este petrochimia, sector care ne-a adus anul trecut 86% din deficitul comercial.

Care n-ar fi existat, practic, daca nu am fi avut grade de acoperire a importurilor din exporturile realizate de doar 25% la produse chimice si 53% la o grupa unde ar fi trebuit sa fim exportatori pe net, cea de combustibili si lubrifianti.

Aproape 7 miliarde de euro pe minus reprezinta factura distrugerii chimiei romanesti, trecuta de la academiciana CoDoi in mainile sectorului privat in cautare de profit de moment, fara a-si onora investitiile de mediu ulterioare sau pe post de paravan pentru interese strategice, care merg pana la a afecta siguranta nationala.

Nu intamplator, dar ingrijorator, apar in lista produselor de import pe 2016 produse farmaceutice in valoare de 2,4 miliarde de euro, desi plasarea Ungariei pe locul 3 in topul tarilor de provenienta ne spune ca puteam evolua si altfel cu acest sector strategic pentru sanatatea cetatenilor.

Ungaria conduce, surprinzator, si in topul tarilor de unde importam combustibili si uleiuri minerale, in care, pe un stupefiant loc patru, apare acum Bulgaria.

Dar cea mai mare lipsa a pietei interne, vadita prin valoarea impresionanta a importurilor, apare la materiale plastice si articole din acestea, cu peste 3 miliarde de euro. Unde Ungaria si Polonia secundeaza cu succes Germania in a plasa pe piata romaneasca ce nu mai suntem noi in stare sa facem. Situatie repetata la nivel de cauciuc si produse din cauciuc, unde da si Cehia o mana de ajutor la deficitul cronic al comertului romanesc.

No Comment

Leave a Reply

*

*

POPULAR POSTS