Are 31 de ani si a renuntat la un job bine platit pentru a-si implini visul din copilarie. Acela de a ajunge din Germania si pana in Tibet, pe jos. Un cetatean german s-a incumetat sa faca acest lucru iar in aceste zile a poposit si la Sibiu.
Stephan s-a hotarat acum trei luni sa lase tot in urma si sa-si urmeze visul. Acela de a pleca pe jos intr-o calatorie va dura mai bine de doi ani. Cu un rucsac in spate, el a facut pana la Sibiu 1300 de km in 107 zile. ”Imi place sa calatoresc pe jos, e o poveste fascinanta cand treci prin orase si oamenii te opresc si te intreaba de unde esti, de unde vii si dintr-o data cunosti oameni noi in fiecare zi. Ideea mi-a venit, poate de cand eram copil, aveam vreo 6-7 ani si mama ma lasa sa merg la scoala dar nu ajungeam niciodata acolo, toata ziua ma plimbam prin oras, prin padure. Acum 3 ani am fost pe traseul Camino, intre Spania si Franta 800 de km, in 3 sapatamni si imi place sa merg pe jos. 00:12:33 Acest drum este nou ptr mine nu am fost niciodata in Ungaria, Roamania, bulgaria, Pakistan, e o experienta total noua ptr mine., a spus norocosul vizitator. Singurul ajutror material a constat in echipamentul de drum care l-a primit cadou de la fostii colegi din Germania. Restul vine din bunavointa oamenilor si ajutorul pe care il primeste pe drum. Se cazeaza in casele oamenilor prtimitor sau inpoteza in cort. Singurul gaget electronic e telefonul cu harti si cu ajutorul caruia isi updateaza blogul personal. “trebuie asa va spun ca de obicei calatoresc cam 20 de km pe zi, asta in germania si austria dar aici in Romania cateodata merg doar 6 km pentru ca oamenii sunt atat de prietenosi, ma invita in casele lor, stai si mamnca si bea ceva./ Inaintez un pic mai incet dar e o tara minunata si peisajele sunt frumoase. M-au speriat de cateva ori dar m-am obisnuit si am betele mele cu mine. doua.”In Romania l-a intalnit si pe bunul sau prieten din Munchen, Michael care il va insotii o bucata de drum dar nu pana la final. michael are 36 de ani si este inginer. si el a renuntat la locul sau de munca pentru a testa calatoria la pas. “Stephan mi-a spus de idea lui de a merge in Tibet si mi s-a parut interesant si distractiv. am ramas cumva cu gandul la acesta idee iar pana la urma stephan si-a pus in practica ideea. I-am urmarit blogul si cum calatoresc si eu prin lume./ I-am scris un mail cum se mai simte si ce face si dintr-o data am avut inspiratia sa-l intreb daca pot sa-l insotesc.” In Sibiu au ramas fascxinati de arhitectura oasului, de oamnii primitori si de branza ciobanilor din Marginime. “OO inteleg ca iti place sa calatoresti! Imi place. De la Munchen spre tibet pe jos. Pe jos?? Tot drmul. Nu e greu? Nu mai. cum ai gasit Sibiul? Minunat, intreaga tara e minunata. Vroiam sa facem 20 de km pe zi dar aici dupa cate 6 km lumea ne invita in casele lor, sa mancam. Cum vio se pare mancarea romanesca? Paine alba, cu branza si ceapa!!!! Ati incercat sarmale? Cu sunca? Nuu, ceva, Vorbitio franczeca? Cu varza si orez si carne. Ca mamaliga? Nu, ea e facuta cu malai./ A fost gragut sa te cunosc. noroc!” “Mi s-a parut o idee f interasnta, la inceput am fost f impresionat cand am aflat ce are de cand./ Cum ati ajuns sa fiti gazda lor in Sibiu? am aflat de la un priten, pe unde au trecut ca ei vin spere Sibiu si asa am povestit cu ei la telefon si ne-am intalnit la Sibiu.” A declarat Alfred Schenn, gazda. Dupa trei zile in Sibiu se vor indrepta spre Brasov dar pe drumouri mai putin umblate si fara trafic. Totul este pentru Stephan o aventura, o experienta inedita si care ii da forta sa merga mai departe.
