A murit Corneliu Vadim Tudor. “Tribunul” s-a stins in cursul dupa-amiezei de luni. Culmea este ca, inainte cu o noapte publicase o poezie ce parca ii prevestea sfarsitul…
Corneliu Vadim Tudor a ajuns la Spitalul Militar din Bucuresti dupa ce acuzase probleme respiratorii. In ciuda eforturilor medicilor si a unei interventii chirurgicale inima Tribunului a cedat. Vestea a cazut ca un trasnet asupra membrilor familiei, a colegilor de partid dau de breasla culturala. Cu totii au spus ca s-a stins ultimul mare nationalist roman. Personaj excentric, de multe ori catalogat drept bolnav mintal, Corneliu Vadim Tudor a facut istorie atat in sfera culturala cat si in cea politica. A fost singurul candidat la prezidentilale care si-a depus candidatura in 5 confruntari consecutive. Ba chiar mai mult, in unul din ele a reusit chiar sa ajunga in turul 2. A scris poezii, piese de teatru, a activat atat in perioada comunista cat si in cea postdecembrista, a lansat mai mule ziare si reviste, ba chiar a scris si a postat public o ultima poezie chiar cu o saptamana inainte de momentului despartirii de aceasta lume. Scris in noaptea dinspre duminica spre luni,6-7 septembrie, poemul se numeste “ultima cafea” si este practic un monolog adresat mortii.
POEM INEDIT
ULTIMA CAFEA
Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?
Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?
Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.
Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.
Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?
Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.
